Cateringul a patruns in Romania la inceputul anilor ’90 si aducea intr-o Romanie aflata la inceput de democratie o
multime de afaceri si idei noi, mare parte din ele venite din tarile dezvoltate din Europa. Printre ele se gasea si un concept relativ nou, acela de catering, care presupune furnizarea unor preparate culinare in diferite locatii. Desi a avut o evolutie relativ lenta la inceput, in ultimii ani fenomenul a luat amploare, astazi incercand sa se alinieze la standardele europene.
Pana atunci, singura forma de catering cunoscuta in Romania erau serviciile oferite de cateva restaurante care organizau petreceri ce se desfasurau in afara salilor proprii. Dupa 1992 au aparut insa si firmele care aveau strict acest specific, putine la numar in primele momente, si
restaurantele nou aparute preluau si ele modelele de peste granite si dezvoltau departamente speciale pentru aceste servicii.
Spre sfarsitul anilor ’90 s-a produs o mare schimbare pe acesta piata, dupa introducerea bonurilor de masa.
Acest lucru a dus la o explozie de firme de catering. Initial, aceste bonuri au fost concepute pentru a oferi salariatului o masa, la sediul firmei, masa care era asigurata de firme specializate de catering. Dupa un timp, ele si-au pierdut scopul pentru care au fost facute, sindicatele insistatand ca aceste tichete sa li se dea in mana angajatilor.
Acestia nu au mai avut interes sa isi plateasca masa de pranz la firma, preferand sa asigure hrana intregii familii cu ajutorul lor, provocand astfel disparitia unui numar mare de firme de catering. Au supravietuit firmele care nu se ocupau in exclusivitate de catering si au avut un alt punct de sprijin, de genul restaurante si hoteluri, si firmele care se aflau de mai mult timp pe piata, cele cu “traditie” si o calitate buna a produselor. Acesta a fost un prim mare test, in urma caruia s-a triat numarul mare de afaceri care aveau aceasta activitate.
Fiind un domeniu destul de vast, cateringul a oferit mai multe nise, mai multe domenii de activitate, fiecare firma alegand unul anume sau, uneori, impletind chiar cate doua. Cel mai vast, mai mare ca numar de persoane care trebuie servite este cateringul industrial, care presupune livrarea de produse gastronomice la scara larga: in unitati militare, spitale, mari santiere etc. Urmeaza apoi cateringul aerian, care este menit sa asigure hrana pasagerilor care calatoresc cu avionul. Ca amploare si numar de oameni care trebuie serviti, cateringul de eveniment se situeaza pe treapta urmatoare. Acest domeniu este cel care a cunoscut si cel mai mare succes in Romania, dezvoltandu-se odata cu economia, deoarece clientii sunt firmele mai mari sau mai mici.
Evenimente ca receptii, cocktailuri, petreceri de firma, lansari de produse, inaugurari de sedii si sucursale, prezentari de moda etc., devin o desfasurare impresionanta de forte, firmele de catering ocupandu-se tot mai mult de orice aspect,se implica in organizare, incepand cu gasirea si amenajarea spatiului, personal, logistica necesara pentru a servi mancarea in conditii excelente, mergand uneori chiar si pana la publicitatea din jurul evenimentului.
Fiecare are limitele ei, insa in general se tinde catre situatia in care clientul care contacteaza o firma de catering se gandeste numai la tipul si scopul evenimentului sau si la invitati, urmand ca restul sa ramana in sarcina specialistilor.
Dupa ce a cunoscut acea explozie, cateringul de pranz a cazut foarte mult in ultima perioada, din ce in ce mai putine firme oferind angajatilor sai masa de dupa-amiaza. De ceva vreme, chiar angajatii se ocupa de acest aspect, comandand la birou pranzul de la firmele de catering cu livrare la domiciliu.
Acest ultim domeniu, a cunoscut si el un avant foarte mare,in ultimii ani aparand din ce in ce mai multe afaceri de acest gen, cu specific divers,
de la mancare chinezeasca la pizza si de la delicatesele indiene la produse de patiserie frantuzeasca,
Cei ce incercau sa intre pe aceasta piata se loveau in urma cu cativa ani de mai multe probleme: lipsa materiei prime, a unor ingrediente speciale care trebuiau importate, crescand astfel preturile. Importarea celor necesare presupune de multe ori costuri covarsitoare si, nu de putine ori, pentru supravietuire, s-a ajuns la compromis. De asemenea, aparatura necesara nu s-a gasit de la inceput in Romania.O alta mare problema care a fost si continua sa se faca simtita este lipsa personalului pregatit, solutia in acest caz fiind aducerea profesionistilor din strainatate pentru traininguri. Si in prezent, chiar si cele mai mari firme continua sa aduca pentru angajati nume mari de pe piata internationala, sau ii trimit la studii in exterior.
Cei care au reusit sa supravietiuasca acestor impedimente, se confrunta mai nou cu necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, in ceea ce priveste dotarile, conditiile de igiena in bucatarie, transport, depozitare etc. În plus, firmele de catering vor trebui sa faca fata unui client mult mai experimentat de acum inainte,clientii care stiu de acum ce vor, ce sa ceara, vor ajuta si ei la triere, mergand pe principiul ca cererea poate sa influenteze oferta.
